se ridică lacrima în picioare
străngându-mă de gât
apele lumii înconjurătoare
vor să mă numească ucigaş
doar atât cât peştii ştiu
să mai tragă o gură de aer
din stârvul meu

se dansează tare copios
hainele solzilor aruncate în ochi
oare văd dezbrăcarea lumii
cu spasme de imbecilitate
sau poate chiloţii dansatoarelor
ce vor să-mi excite orgoliul

mă închin în faţa celui care
trage fermoarul
închizând uşa sufletului meu
ce se bălăceşte într-o albie
a instabilităţii umane
aruncarea peştilor pe uscat
grăbeşte sfârşitul lumii

se ridică lacrima în picioare
dansând dezbrăcată
la Moulaine-rouge nu mai există
dansatoare de profesie
amatorismul devine
monedă de schimb internaţională

C'est la vie !

<<<<<Vlad ( Vianu ) >>>>>
 

Meeldib! 5