Maine este "Ziua Indragostitilor", sarbatoarea noastra, romaneasca. Ma gindesc ca sintem privilegiati, avind sansa sa sarbatorim de doua ori dragostea.  Este drept, o sarbatorim in fiecare zi in doi, dar maine, la fel ca de Valentine's Day, o putem face cu "pompa", mici atentii si chiar declaratii in public.

Pentru ca este permis. Si pentru ca nu vrem sa dam uitarii traditiile noastre, propun sa ne amintim impreuna de Dragobete!

Pe vremuri, pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor).

Luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol. Este momentul in care natura se trezeste, iar oamenii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic, el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor.

In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.

Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".

Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri, iar de acolo pornesc de multe ori viitoarele casnicii...

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii.

Daca timpul era favorabil, porneau cantand, in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase, folosite pentru descantece de dragoste. Daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.
De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator sau se faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii, baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi.

Aceasta apa era pastrata cu multa grija pentru ca avea proprietati magice spunindu-se ca e "nascuta din surasul zanelor" si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase.
La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga. In sudul tarii aceasta goana era numita "zburatorit".

Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare lunga si "aprinsa" in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate fiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.

Se spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana, numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce, si ei, cararile.

Meeldib! 6