am intrat impreuna cu mine in camaruta confesiunilor si am tras concluzii.toata viata datoram scuze.inca de cand m-am nascut a trebuit sa cer scuze mamei pt.durerea provocata la nastere,mai tarziu,scuze pentru noptile in care nu dormea si se chinuia sa ma creasca.scuze pentru ca-mi doream enorm de multe jucarii si nu putea sa mi le ofere pe toate.scuze pentru ca eleva fiind nu am putut multumi toti profesorii in egala masura.scuze pentru ca nu am putut raspunde tuturor tinerilor care m-au dorit cu aceleasi sentimente,scuze pentru greselile facute de-a lungul vietii...scuze ca am rupt o floare si i-am facut un rau,scuze cand calc iarba din parcuri,scuze cand pasesc pe nisipul cald chinuindu-l cu pasii mei,scuze ca pasesc pe covorul de frunze moarte...si ele au suflet.scuze...destul de multe.scuze pentru prietenii pe care i-am suparat,scuze pentru dusmanii mei pentru ca-i invat sa inceapa sa ma iubeasca,scuze...si scuze va cer voua pentru minutele pretioase pe care le-ati pierdut citindu-mi reflectiile!scuze dragii mei...
 

Meeldib! 12