E iarna,e frig,parca nu-mi gasesc locul,trebuie sa plec.Ma imbrac bine si ies afara in aerul rece al noptii.Pasii ma conduc spre parcul cel mai apropiat.
Luna este asa de luminoasa,cerul este senin,afara parca ar sta sa ninga.Am ajuns langa bradul cel mare impodobit si ma gandesc la copii care-si pun atatea sperante in noaptea magica de Craciun.Si nu cred ca numai copii ci si noi oamenii mari,dar nu recunoastem.Un fulg se opreste in parul meu,e atat de alb si totusi asa de rece.As vrea sa-l iau in mana,dar s-ar topi daca ar simti caldura palmelor,asa ca il las in pace.Si deodata incepe sa ninga cu fulgi mari,ca in basme.Priveam cu admiratie cum ninge si deja gandurile ma purtau departe.
Era un dans al naturii in care protagonistii erau fulgii de nea.Oare ei or avea suflet?Oare ei,in drumul lor vazand atatea ar avea ce povesti?Cred ca fiecare fulg aduce cu el cate ceva.Ridic ochii spre cer si incerc sa caut fulgul de nea care aduce cu el linistea,ma uit dupa fulgul de nea nazdravan care nu-si gaseste locul si-n dansul lui disting lumina.Este doar regina noptii care da stralucire zapezii si scoate la rampa maretia peisajului in noapte.

Si daca totusi...fulgii ar aduce cu ei cate ceva...tie ce ai dori sa iti aduca?

Meeldib! 15