23.06.2010
32, Cluj-Napoca, Rumeenia
"Vara, chitara, tigara..."-Rosti el printre randuri de stropi ce ii racoreau fata in miez de noapte. Afara, liniste totala. Afara, bezna totala, intrerupta brusc de bricheta cu lanterna albastra.
Sprijinita de peretele casei, ea era cu gandul departe, la nopti ce aveau sa vina, si la zilele care nu aveau sa treaca...usor. Iar eu...pur si simplu traiam clipa. Picatura aceea care umpluse paharul de mult,, parca se evaporase in cateva zile, sau poate ca se distilase in furtunile din fiecare seara si in vinul alb, demi-sec. Ploaia spala tot. Iar muzica...vindeca. Vindeca si uneste oamenii. Eram toti trei incorporati in peisajul acela nocturn. Chitara neagra parca absorbise tot intunericul noptii. Era asezata in bratele lui, sprijinita intr-o mana uda, si se profila prin fumul de tigara, risipit in bucle transparente. Apoi, urma un drum cu umbre si urs(s)i, si aripi de fluturi. Trei indivizi care calcau prin balti si fredonau melodii pe strada pustie. "Pe strada trei ne-am dus, v-ati intors cu unul in minus". Restul, e tacere.
Restul saptamanii a trecut la fel de "melodios". Intalniri neasteptate in parc, si implinirea unor repetate invitatii: "Trebuie sa cantam!". Cantari prelungite in noapte. Cantari in ploaie, cantari sub copaci si plete ude. Vise ude. Stele ude. Pat de flori in care adormi in miez de noapte si sti ca ziua urmatoare este inca acolo. Vacanta asta vreau sa fie diferita... Vreau sa stiu ca am profitat de cele trei luni intr-un mod util. Vreau sa desenez, sa cant si sa citesc mai mult. Vreau sa profit de tot timpul, care stiu ca mai incolo imi va fi ocupat cu altele...mai putin placute. Vreau sa incerc macar sa rezolv cateva variante de bac. Sa recapitulez matematica, ca sa nu se stearga complet tot ce am invatat in timpului anului, pentru ca la bac, ne va lovi din plin, oricat de “olimpica” am fost. Ne asteapta un viitor nesigur. Nici macar nu stiu cum se va desfasura acest examen. Oricum va trece, cu bune, cu rele. Nu stiu spre ce (sa) ma indrept. Stiu ca nu voi putea alege ceea ce-mi place. Nu voi putea alege Conservatorul sau Artele.Stiu doar ca va fi Cluj. Trebuie sa raman realista, asa cum am fost intotdeauna. De aceea voi pretui intotdeauna hobby-urile pe care le am. Doar asa voi putea urma o cale prin care sa-mi pot implini fericirea... Vreau sa scriu aceste cuvinte si sa le incrustez undeva in subconstientul meu ca pe o promisiune. Peste ani, as vrea sa stiu ca mi-am petrecut adolescenta frumos. Ca n-am uitat de vremurile apuse. Ca am ascultat vinilurile vechi ale mamei, acoperite de praf si de nostalgia unor timpuri care nu se vor mai intoarce niciodata... Doar in memoria lor, repetate pe un pick up vechi, mai “vechi” decat mine. Vreau sa-mi amintesc cu placere de serile din parc, de acordurile de chitara care dadeau intrecere cu ploaia, de degetele aspre, prea fragile pentru grif. De pianul cu Fa diez mut, care s-a “reparat” ca prin minune, de acele versuri si de acele partituri... Sa-mi amintesc de o vara, in care aveam 18 ani, si multe vise. Poate ca multe nu o sa mai aiba rost, doar ca pentru moment, stiu ca m-au vindecat. A trecut o saptamana si jumatate din vacanta. A inceput frumos si cu surprize placute. Vreau o vara pe care sa mi-o amintesc. Am doar 18 ani, si nici nu vreau sa am mai mult. Am toata fericirea in mine... Am nevoie doar de de un pamant roditor in care sa incolteasca si sa rodeasca, ca sa pot darui si celor din jur. Si mai am nevoie de voi...
http://vraci-elf.blogspot.com/
24 vaatamisi
Foarte frumos...:)
scrii rar,dar pe placul inimii:*tale si noastre:*
Scriu un pic mai des pe blogul meu personal *JOKINGLY* Nu pot sa scriu decat atunci cand am o stare mai...speciala. Ma bucur ca ti-a placut *KISSING*
Frumos blog *OK* *ROSE*
fiecare varsta cu perceptia ei... bucuria cunoasterii cladeste spiritul... la 18 ani asculti toate posturile lumii si intelegi numai ce-ti place... oricat te-ai da peste cap n-o sa fii niciodata nici mai frumos, nici mai destept si nici mai puternic... Morala : musca din toate cu toata fiinta... Experienta varstei nu e desteptaciune... este doar arta de a nu te ustura fundul in mod repetat...
Experienta varstei nu e desteptaciune, dar cu toate astea suntem suma faptelor noastre la care se adauga si alte valori... Nu sunt sigura ca am inteles analogia.