Deschisese cu greu portile sulfetului.Ferecate cu lacate stropite cu lacrimi de sange. Si a lasat sa se bucure de emotia sentimentelor unei adolescente. Desi ea trecuse prea repede peste aceasta etapa din viata ei.

O rodeau in permanenta cateva intrebari: sa il lase sa vada cat si ce insemna pentru ea, sau sa se bucure intr-o tacere ucigatoare de prezenta lui? Sa ii arate ca el reusea sa ii dezghete inima pe care bine o apara fortuita de niste imprejurari? Cum sa ii spuna ca nu putea sa se mai concentreze asupra a nici unui lucru din existenta ei? Sau ca nu putea sa fie fara el?

Chiar si asa, chinuita de intrebari si cu orice risc, isi spuse: “eu il iubesc pe barbatul acesta. Si indiferent “de ce”, sufletul meu va ramane mereu doar al lui.”

Poate ca nu va stii niciodata. Cat a insemnat pentru ea. Si cata fericire si bucurie i-a daruit.

Asa, portile se vor inchide si vor pastra in cetatea sacra a sufletului pretioase si unice comori. Pe care doar o data in viata ai bucuria sa le afli.

Meeldib! 28