Mai tarziu, toate acestea au devenit mai complicate, dat provocarea de a le deslusi, de a le pastra in mine, m-a ajutat sa cresc...frumos.

Anii au trecut. Am terminat. Am plecat. Am luat cu mine totul si am lasat totul. Atat eu, cat si colegii mei, am luat in sufletele si inimile noastre modelele de oameni care ne-au indrumat pasii. Eu cel putin, cand ma voi gandi la onestitate, ma voi gandi mereu la draga mea invatatoare, cand ma voi gandi la vivacitate, ma voi gandi la doamna mea diriginta, iar cand va fi vorba de integralitate si verticalitate voi avea ca model profesorul deosebit, care a fost GH, Saftoiu :).

Ne vom intoarce candva sa impartasim cu domniile lor bucuria devenirii. Ne vom intoarce sa-i multumim dascalului, celui care ne-a indrumat pasii spre a se transforma in zbor.

Astazi...imi ramane emotia...unui nou si apropiat inceput de an scolar...pentru altii !