Am fost des intrebată "de ce Catastrofika?" Răspunsul e simplu: pentru că asta sunt...o catastrofă ( dar imi place să mă alint spunandu-mi catastrofică ). In bucătărie cel puțin. Apelativul l-am primit de la mama mea intr-o zi de toamnă, când...atât de îndemanatică am fost incât...m-am speriat de o oală cu presiune, am incurcat leușteanul cu păstârnacul, nu am știut ce e aia o varza roșie, dar am recunoscut totuși , foarte contrariată că "parcă ar fi varză". Varză eram și eu :)).
Era toamna. Imi ingramadisem copilaria in ghiozdan, ratacita printre caiete, carti, penar , si...cu sfiala am pasit spre poarta scolii. Am intrat intr-o lume noua in care semnele acelea mici si negre s-au deslusit si au devenit...CUVANT SCRIS. Am aflat ca ciresele copilariei mele, adunate, nu insemnau cercei, ci 1+1=2. Am cantat, am citit, am pus culoare pe hartie si in sufletul nostru.
A fost odata un maaaare tinut numit Zang unde cerul era mereu senin iar vantul iti sufla printre gene. Si pe tinutul acela minunat....era un baiat :X frumooos, de la soare te puteai uita , da la el ba. Era cel mai frumos si mai bun din toti copiii pe care ii avea imparatul Zang-ului...Desi nu era mezinul familiei imparatesti era totusi inzestrat cu trasaturi exceptionale. Da...crestea intr-o zi cat altii in 10 (in inimile celor ce-l indrageau)...dobandea orice deprindere cu o rapiditate exceptionala....era cel mai harnic dintre toti... si era greu de trecut cu vederea...
....
Tot in tinutul acesta…
Sunt trista in seara asta...Din nou am dat tot si am primit..pe dracu'. Am renuntat, m-am resemnat, mi-am facut curaj si am ridicat capul sus. Am acceptat un an de "moarte" in care sa nu fac nimic...in conditiile in care primisem o bursa pentru un master de cercetare in Franta, pentru 2 ani de zile, si toate astea pentru o persoana...care nu da nici doi bani pe eforturile mele.
Refuz categoric sa mai stau in compania oamenilor care la 20+ de ani inca sunt instabili , si joaca pe doua sau mai multe fronturi, crezand cu tarie in naivitatea (sau ignoranta) celorlalti !!!!! Sa fim seriosi , totusi ! De asemenea, :D nu sunt companie anti-plictiseala :)
Nebunia mea...o sa ramai in continuare. Nu stiu insa daca cea de toate zilele. Sunt inca o fata indragostita de tine. De apreciat totusi. Cu atat mai mult cu cat eu nu te-am cunoscut fizic. Te-am cunoscut la un nivel mult mai inalt, spiritual, sublim as putea spune. Pentru ca te-am cunoscut dincolo de frumusetea ta adonisiaca. Nu m-am lasat furata doar de forma. ești o delectare pentru privirea feminină, o recunosc fățiș. Ce femeie nu ar fi încântată să te privească? Ai un profil perfect.. nas lung și drept, maxilar puternic, si gura...O! Doamne! gura ! Cu buze…
Dragul inimii tale a început de câteva zile să fie tot mai ocupat atunci când îl cauţi, iar azi şi-a luat inima-n dinţi şi şovăielnic ţi-a servit discursul cum că deşi “nu eşti tu de vină, ci el” ar fi mai bine să o rupeţi unul cu celălalt. După care şi-a luat rucsacul, te-a anunţat că i-a parut bine sa te cunoasca si ca spera sa ramaneti prieteni.
Prima reacţie, mai ales dacă trăsnetul a picat peste tine din senin, e cea de negare. Te enervezi, eventual îi strigi vreo două de dulce de la balcon, aşa, ca să ştie şi…