Este septembrie din nou...imi sorb cafeaua de dupa-amiaza, si privesc pe fereastra. Nu stiu de ce...dar asa ma relaxeaza asta...Imi arunc gandurile pe fereastra, si ele fug nauce prin oras, amestecandu-se in multime...continui sa privesc...vad oameni, frumosi, urati, aranjati, neingrijiti, mergand agale sau grabindu-se. Gandurille mele incep sa ii urmareasca. Si uite asa...ele se imprastie neobosite, nestigherite, colindand...Iar mai apoi, le simt cum se aseaza toate frumos, in sir indian, asteptand cuminti sa-mi reintre in fire. Sunt prea obosite sa ma faca un amalgam si la mine in cap. Asteapta...stiu ca maine, la aceeasi zi, si la aceeasi ora, vor avea din nou un rastimp de "obosire-odihnire".

Astazi, libere fiind, gandurile mele s-au luat dupa ce li s-a parut lor mai interesant. Unele au zburat o data cu frunzele galbene ce cadeau din copaci, altele au observat ca soarele nu mai arde asa rau ca in zilele arzatoare din iulie, altele s-au oprit sa contempleze colectia de toamna cu care domnisoarele nu au intarziat sa o inlocuiasca pe cea de vara-super-hot. Vad deja cardigane, esarfe, botine, etc...

Unul singur...cel nostalgic, nu s-a indreptat nici spre moda, nici spre transformarile pe care le presupune toamna. El s-a intors intr-un alt "septembrie". Un septembrie dulce, un septembrie la care mi-e prea teama sa ma gandesc...

Si mi le chem inapoi..."hai, gata cafeaua! Maine..."